1. Tipuri de stingătoare

Stingătoarele de incendiu sau extinctoarele fac parte din categoria mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor și reprezintă cel mai rapid și mai la îndemână mijloc de intervenție în cazul apariției unui focar. Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, ce conţin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.

Conform Ordinului 138/2015 – Norme tehnice privind utilizarea, verificrea, reincarcarea, repararea si scoaterea din uz a stingatoarelor de incendiu, se disting cinci categorii de stingătoare, simbolizate şi marcate conform tabelului următor:

Pe teritoriul României cele mai întâlnite tipuri de stingătoare sunt cele cu Pulbere, cu Gaz și cu Spumă mecanică. Le deosebim prin culoarea etichetei. Extinctorul cu pulbere are eticheta preponderent albă, cel cu spumă galbenă iar cel cu gaz se deosebește nu numai prin culoarea etichetei care este neagră, dar și prin forma mai subțire. Dintre acestea, cele mai uzuale sunt cele de 6kg, P6 si SM6 respectiv G2 și G5. Pot fi portabile cu o greutate mai mică sau egală cu 20 kg sau transportabile pe roți cu o greutate totală de peste 20 kg. Astfel de modele transportabile întâlnim în mediul industrial dar și în benzinării, unde găsim în special SM50 dar și P50.

Agentul de stingere spumă mecanică

se folosește la stingerea substanțelor lichide aprinse și a substanțelor solide. Efectul de stingere al spumei constă în realizarea unui strat de o anumită grosime, care provoacă răcirea parțială a suprafeței aprinse, împiedică ieșirea vaporilor în zona de flăcări sau accesul oxigenului atmosferic. Se recomandă menținerea unui punct fix de refulare pentru a permite acumularea unei cantități suficiente de spumă, care să acopere treptat întreaga suprafață incendiată.
Deplasarea în jurul focarului nu este indicată, crearea mai multor puncte separate de refulare a spumei putând duce la distrugerea rapidă de către flăcări a spumei formate. Se va evita proiectarea jetului de spumă direct în lichidul combustibil deoarece se produce distrugerea spumei, stingerea fiind ineficientă.

Efectul de stingere în cazul pulberii

este atribuit unor fenomene fizico-chimice, care măresc viteza de întrerupere a reacțiilor chimice de ardere, prin efectul absorbției pe suprafața particulelor de pulbere a radicalilor liberi din flăcări și de inhibare a particulelor de oxidare. Dirijarea jetului de pulbere se face de la începutul intervenției la baza flăcărilor (mai ales
la lichidele combustibile), de la marginea cea mai apropiată și progresând către extremitatea opusă cu o mișcare de măturare (dreapta-stânga) pe întreaga lățime a focarului. Jetul de pulbere trebuie dirijat tangențial la suprafața care arde pentru a evita turbionarea și deversarea lichidului incendiat. Refularea poate fi întreruptă pentru a fi reluată în zonele cu ardere mai intensă. La utilizarea stingătorului su pulbere în aer liber se recomandă dirijarea jetului perpendicular pe direcția vântului cu deplasare spre direcția de înaintare a acestuia. Nu se acționează în sens contrar direcției vântului. În spații închise, stingătorul cu pulbere se folosește având în vedere: reducerea vizibilității din cauza pulberii refulate, unele efecte adverse la respirație (pulberea nu este toxică), necesitatea îndepărtării cantității de pulbere rămasă după intervenție.

Dioxidul de carbon

gaz inodor si incolor, folosit pentru stingerea incendiului, înlatura aerul, micșoreaza viteza de ardere, viteza de degajare a căldurii și scade temperatura de ardere și în final procesul de oxidare se întrerupe. Refularea substanței de stingere de poate face cu întreruperi, chiar repetate. Jetul nu se dirijează direct asupra lichidului care arde pentru a se evita deversarea acestuia, precum și asupra elementelor electronice sensibile, șocul termic putându-le deteriora. În aer liber eficacitatea dioxidului de carbon scade.

Mai există și alte tipuri de stingătoare de incendiu precum cel cu apă pulverizată (AP) sau cu agent curat dar care se întîlnesc mai rar. Componentele stingătorului de incendiu cu pulbere le aveți în imaginea de mai jos :

În cazul extinctorului cu CO2 avem pâlnie în loc de furtun de refulare sau furtun cu terminația pâlnie și nu avem manometru, care în cazul celor cu pulbere și spumă ne arată nivelul presiunii.

2. Cum folosim stingătorul de incendiu ?

Primul pas este acela de a scoate cuiul de siguranță. Desigilarea este un proces extrem de important pentru că fiecare secundă pierdută reprezintă o ocazie de propagare pentru flăcările incendiului. Efectuăm o mișcare rapidă, tragem cuiul cu putere apoi scoatem furtunul și apăsăm scurt și energic clapeta de acționare. În urma unei astfel de mișcări bruște, în cazul extinctorului cu pulbere, un nor de praf ar trebui să iasă prin furtun care practic validează respectivul extingător. Ne spune că e conform, că pulberea este fluidă la interior. Operațiunea aceasta de verificare se efectuează și în cazul stingătorului cu spumă. Aceste prime două operațiuni, scoaterea cuiului și verificarea scurtă a extinctorului nu trebuie să dureze mai mult de 5 secunde. Cronologic operațiunile sunt următoarele :

Operatiuni care se executa pentru utilizarea corecta si eficienta a stingatoarelor de incendiu:

• 1. Deblocarea stingatorului prin tragerea inelului de siguranta;
• 2. Verificarea functionarii stingatorului, prin apasarea scurta a parghiei;
• 3. Apropierea de focar se face cu atentie, din directia curentilor de aer sau a vantului;
• 4. Se apasa parghia de actionare;
• 5. Refularea agentului de stingere se face la baza flacarilor;
• 6. Se alterneaza miscarea de refulare de la stanga la dreapta. 

3. Clase de incendiu

• 1) clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal, cu formare de jar;
• 2) clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile;
• 3) clasa C: incendii de gaze;
• 4) clasa D: incendii de metale;
• 5) clasa F: incendii care implică medii de gătit, cum ar fi uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale, în aparate pentru gătit.

Incendiul instalațiilor electrice sub tensiune, incendiile de natură electrică, erau omologate în cadrul clasei E, dar s-a hotărât eliminarea acesteia ca o clasă de sine stătătoare pentru că orice incendiu de acest tip se transformă în scurt timp timp într-unul de o altă clasă. Mai avem o subclasă, aceea a pădurilor, paielor, fânețelor și culturilor agricole, de cele mai multe ori cu caracter sezonier, întâlnite mai mult vara.

Cum acționăm cu stingătoarele în funcție de clasele de incendiu, vedem în tabelul de mai jos :

Pentru stingerea incendiilor de clasă D se folosește o pulbere specială, pulberea de tip D. Pentru Clasa F pompierii vor intervenii cu soluție chimică apoasă, cea mai eficientă în aceste situații. Asta nu înseamnă că un restaurant nu trebuie să aibă în dotare stingătoare P6 și cu gaz care la nevoie pot interveni foarte bine pentru stingerea incendiilor de Clasă A,B și C sau pentru echipamentele electrice aflate sub tensiune. La alegerea tipului de stingător trebuie să avem în vedere și tipul de focar:

Focare mici: maxim 1mp: stingător de 1 – 9 kg (în locuințe, școli, birouri, magazine cu specific industrial, laboratoare foto sau cu profil mecanic, centrale telefonice, ateliere mici cu materiale mediu și ușor inflamabile, săli de calculatoare, de jocuri, posturi de transformare electrice cu putere mică);
Focare medii: 1 – 3 mp: stingător 6 – 12 kg (depozite de mărfuri, magazine, hoteluri, biblioteci, arhive, garaje mici, instalații tehnologice și ateliere cu cantități reduse de materiale combustibile, subsoluri tehnologice, stații de alimentare cu energie electrică de dimensiuni reduse);
Focare mari: peste 3 mp: stingătoare transportabile (depozite de materiale combustibile cu stive înalte, ateliere mari de tâmplărie și reparații auto, tratament termic prin călire în ulei, hangare de avioane, garaje, vopsitorii, depozite de mărime redusă pentru lichide combustibile, instalații tehnologice care prelucrează produse ce depășest 20 kg/litri).

In partea a doua a acestui material vom vorbi despre obligatiile utilizatorilor de stingatoare privind întreținerea acestora, numărul optim de extinctoare conform legislației în domeniu și reguli privind amplasarea extinctoarelor.

Abonează-te la newsletter!

Fii la curent cu ultimele știri și articole despre:

- Sănătatea și securitatea la locul de muncă 

- Situații de urgență 

- PSI

- Medicina muncii

Abonează-te!

Te-ai abonat cu succes!