Numele meu este Marian Câmpeanu, după cum spune și numele acestui blog si am 41 de ani. Mă ocup de Sănătatea și Securitatea Muncii precum și de Situații de Urgență de 5 ani, mai precis din primăvara anului 2015.
Ce am facut in ultimii 5 ani? (era o întrebare obsesivă a perioadei post-revoluționare decembriste). Ei bine, am străbătut țara în lung și în lat încercând să îmi aduc aportul la îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru angajații din diverse profiluri de activitate: medical, industrial, horeca, construcții, activități de birou etc. Între timp am absolvit și Masterul în Ingineria Sănătății și Securității în Muncă din cadrul Universității Politehnice București, dar despre pregătirea mea profesională găsiți mai multe în secțiunea Contact.
De ce acest blog? Din mai multe motive. Aș enumera numai două:
1.Din dragoste pentru oameni
Eram elev de liceu. Nu împlinisem încă 17 ani, iar mintea mea era departe de orice proces de maturizare. Într-una din zile, pe la finalul clasei a-X-a, într-un gest de o mitocănie grosolană, îi spuneam unui coleg: „Nu te uita la fata care trece, e fantastic de urâtă!”. Nu voi uita niciodată intervenția unui venerabil domn trecut bine de 70 de ani care mi-a spus: „Într-o zi vei afla că toți oamenii sunt frumoși!”.
M-a marcat întâmplarea aceasta și m-a urmărit în timp vocea acelui individ. În cei 5 ani de activitate în cadrul unui Serviciu Extern, mi-a fost dat să discut cu gropari, dar și cu directori, croitorese și bucătari deopotrivă, tâmplari, zidari, electricieni, secretare, muncitori necalificați, personal de birou etc și am descoperit adevărul acelei întâmplări de la 16 ani. Am descoperit scânteia divină din ochii fiecărui lucrător, frumusețea interioară ce transcende aparența și am conștientizat importanța rolului pe care noi cei ce ne propunem siguranța lucrătorilor o avem în viața lor. Și, de asemenea, responsabilitatea pe care o avem față de acești oameni frumoși.
Pentru ei este acest blog.
O experiență recentă petrecută chiar la începutul acestui an cu ocazia predării firmelor la despărțirea de fostul angajator, este un alt motiv al existenței acestui blog. Mă întorc din nou în timp, de data aceasta la început de mileniu 3, când ajuns pe băncile facultății de Geologie și Geofizică din București, într-una din zile fiind cu un coleg la fântâna din fața Facultății de Arhitectură, admiram o mașină de ultimă generație parcată în zonă. La un moment dat, un personaj misterios pe care ulterior l-am mai întâlnit pe holurile Facultății de Litere, un domn între două vârste mereu cu o ținută impecabilă, s-a apropiat de noi și ne-a întrebat : „ Voi credeți că pe lumea asta totul se măsoară în bani, în mașini scumpe ?” „Cam da, am încercat noi un răspuns timid…”…„Sunt unii care spun că lungimea se măsoara în metri, iar greutatea în grame, și voi credeți la fel ? „Da, am răspuns noi, de data aceasta cu o voce mult mai sigură”. ,,Ei bine nu, dragii mei, va veni o vreme când veți descoperi că totul se măsoară în oameni”.
Mă întorc acum la experiența de luna trecută, a predării firmelor. Atunci când la despărțirea de oamenii cărora le-ai fost alături 1 an sau poate 2 sau 3 sau 4, vezi lacrimi în ochii lor, când despărțirea de ei este emotionantă precum despărțirea de o rudă apropiată, cu îmbrațișări sincere și strângeri de mană puternice, atunci da…….totul se măsoară în oameni. Totul se măsoară în oamenii care te regretă, în unda de emoție și apreciere ce rămâne în urma ta.
Pentru ei este acest blog.
- Experiența jurnalistică
Înainte de primăvara anului 2015 când am început această călătorie în SSM, mai bine de 10 ani am lucrat in presă. M-am întrebat mereu dacă cele două domenii se pot întrepătrunde, dacă se poate realiza un aliaj armonios între presă și domeniul concret, legislativ și oarecum rigid al activității de prevenire si protecție. Răspunsul la această întrebare îl vom afla împreună pe parcurs, dacă intenția mea de a trimite informația prin intermediul acestui blog, către lucrători și angajatori deopotrivă, a contribuit la o mai bună cunoaștere a prevederilor legislative, la o mai bună organizare a procesului de muncă și implicit la îmbunătățirea condițiilor privind sănătatea și siguranța la locul de muncă.
De aceea am creat acest blog.
Concluzionând, acesta sunt eu, acestea sunt intențiile mele, iar publicul țintă angajați și angajatori în egala masură. Ne pregătim de o interesantă călătorie împreună. Poftiți în vagoane! Dar, atenție, prindeți-vă centurile de siguranță! Safety first!