Discutam la sfârșitul lunii mai despre obligațiile lucrătorilor la locul de muncă. Legea 319 din 2006, a Sănătății și Securității în Muncă, prevede obligații și pentru angajatori din punct de vedere SSM. Vom analiza astăzi numai articolul 7 din legea mai sus menționată urmând ca în articolele ce vor urma să discutăm și despre alte obligații pe care legislația le menționează în dreptul antreprenorilor.
Articolul 7 din cadrul Legii 319/2006 ne spune pentru început că în grija angajatorului intră asigurarea a 4 condiții esențiale pentru buna desfășurarea a activității și anume :
(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
În permanență trebuie avut în vedere că aceste măsuri de bază trebuiesc adaptate în funcție de modificările apărute și îmbunătățite pentru menținerea unor condiții de muncă sigure.
Aceste măsuri trebuiesc implementate în cadrul unității pe baza unor principii generale de prevenire :
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Despre combaterea riscurilor la sursă discutam în materialul dedicat echipamentului de protecție pe care îl puteți vedea pe canalul de youtube Marian Câmpeanu ssm-su. Observați că adaptarea la progresul tehnic este o obligație a angajatorului ceea ce înseamnă că acesta trebuie să înlocuiască echipamentele de muncă învechite care nu mai prezintă siguranță pentru lucrători și sunt dăunătoare pentru sănătatea acestora. Despre adaptarea muncii la om pot să vă dau un exemplu la întâmplare din multe altele întâlnite de-a lungul timpului, despre o domnișoară foarte bună în ceea ce avea de făcut care avea dezavantajul înălțimii și căreia angajatorul i-a creat special un post de lucru care să-i permită să lucreze confortabil.
Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau
unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
De reținut aici punctul C în care se precizează că angajatorul trebuie să ia în considerare capacitățile lucrătorului când încredințează o sarcină de muncă. Dezvoltând acest subiect un pic aș sfătui angajatorii să ia în calcul și starea de moment a lucrătorului când încredințează sarcini cu un anumit grad de risc, analizând și situația sa psiho-emoțională. Spre exemplu dacă avem de executat o sarcină de muncă cu un death-line scurt ar fi indicat să nu o încredințăm unui lucrător instabil emoțional ( care poate vine după un eveniment nefericit în familie sau tocmai s-a certat cu un coleg).
În cazul în care în cadrul aceleiași locații își desfășoară activitatea lucrători aparținând mai multor unități există următoarele prevederi pentru angajatori :
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale
Cam atât pentru azi dar pentru că Legea 319/2006 prevede și alte obligații pentru angajatori vom relua subiectul săptămâna viitoare. Articolul 7 despre care am discutat astăzi se încheie cu precizarea expresă că măsurile privind igiena, sănătatea și siguranța lucrătorului nu implică costuri suplimentare pentru angajați.
Confirmări/Notificări