Continuăm astăzi cu obligațiile angajatorilor și vom analiza alte articole din cadrul Legii 319 din 2006 a Sănătății și Securității în muncă, referitoare la acest aspect. În legătură cu acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor iată ce ne spune articolul 10 :
Art. 10.
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
Pentru că legea este din 2006, acel punct b care ne spune că angajatorul are datoria de a ține legătura cu serviciile specializate nu mai este de actualitate pentru că avem acum un singur număr de urgență 112, spre deosebire de perioada la care legea a fost adoptată cănd aveam 981 pentru pompieri, 961 pentru salvare, 955 pentru poliție.
Recomand angajatorilor să trimită angajați la cursul de prim ajutor sau să îl facă personal pentru că este extrem de important în cadrul unei firme să avem persoane cursate în acest sens. De asemenea modul de folosire al stingătoarelor de incendiu, reguli generale privind măsuri de prevenire în domeniul Situațiilor de Urgență și stabilirea locului de adunare al colectivului după o evacuare executată conform unui plan de acțiune, reprezintă informații de bază pentru tot personalul unității ce trebuiesc transmise de către antreprenor.
Despre obligațiile angajatorilor în caz de pericol grav și iminent ne vorbește articolul 11 :
Art. 11.
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor
excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.
În temeiul celor specificate mai sus la articolul 11, antreprenorul trebuie să execute un Plan de acțiune în caz de pericol grav și iminent prin care să informeze lucrătorii cu privire la modalitatea de acțiune într-o astfel de situație. Atenție ! Acest plan se află de cele mai multe ori printre documentele solicitate de către autorități.
Angajatorul trebuie să fie în posesia evaluărilor de risc pentru meseriile din cadrul unității pe care o are în subordine și ale grupurilor sensibile. De asemenea, tot el este responsabil de măsurile de protecție ce trebuiesc luate și de echipamentul de protecție utilizat. Iată ce ne spune în acest sens articolul 12 :
Art. 12. –
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea
întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1)
Incursiunea noastră printre articolele Legii 319 din 2006 a Sănătății și Securității în Muncă referitoare la obligațiile angajatorilor va continua și săptămâna viitoare cu ultima parte a acestui subiect. Voi încheia cu expresia mea favorită folosită pe canalul de youtube unde nu am mai postat nimic în ultima vreme, spre rușinea mea : prețuiți sănătatea și munciți în siguranță.
Confirmări/Notificări