Anexa 1 a Hotarârii de Guvern nr.1091 din 2006, prezintă în continuare prevederi importante referitoare la căile de circulație, instalații sanitare, locuri de muncă în condiții de izolare sau principii ergonomice, printre altele.Repet ceea ce am spus în prima parte, Anexa 1 se referă la condiții minime de securitate și sănătate pentru locuri de muncă înființate după 01 octombrie 2006 (data intrări în vigoare a prezentei hotărâri). Anexa 2, care se adresează locurilor de muncă anterioare acestei date nu o prezint aici, dar o pot pune la dispoziția celor interesați.
Hotărârea Guvernamentală 1091 din 16 august 2006
privind cerințe minime de sănătate și securitate pentru locul de muncă
Anexa 1 (continuare)
12.Căile de circulaţie – zone periculoase
12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie.
12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi/sau pentru transportul intern trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.
Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni.
12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi ulilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.
12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
13.Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare
Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate.
Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat.
14.Cheiuri şi rampe de încărcare
14.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se transportă.
14.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire.
Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie să aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt.
14.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni căderile lucrătorilor.
15.Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi – libertatea de mişcare la postul de lucru
15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.
15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă.
Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru.
16.Încăperi pentru odihnă
16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
16.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.
16.3. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
17.Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
18.Instalaţii sanitare
18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune.
18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru vestimentaţia şi efectele personale.
18.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi femei.
18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător un loc în care să îşi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie.
18.2. Duşuri şi chiuvete
18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.
Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.
18.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.
Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.
18.2.3. Atunci când duşurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.2.1, trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apă curentă (şi cu apă caldă, dacă este necesar) adecvate şi în număr suficient şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.
18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele.
18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete
În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora.
19.Încăperi pentru acordarea primului ajutor
19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfăşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor.
19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer.
Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil.
20.Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu dizabilităţi.
21.Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)
21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încât pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate.
Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplică, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate în perimetrul întreprinderii (căi de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie utilizate pentru întreţinerea curentă şi supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de încărcare. Prevederile pct. 12 se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber.
21.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă.
21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau să poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
22.Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).
23.Principii ergonomice
23.1. Dimensiunea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.
23.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
23.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).
23.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
23.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.
